| FĂLTICENI | ORAŞ | ADMINISTRAŢIE | SERVICII | DEZVOLTARE | CULTURĂ | Servicii Electronice | Monitorul Oficial Local | |||
 |
 |
||||||||||
|
|||||||||||
 |
|||||||||||
|
Pe terasa din
faţa uşii monumentale Maestrul savurează parfumul imbătător
al teilor infloriţi şi işi aminteşte de vremea cand…”Aici era prefectura.Nici nu indrăzneam să ridic privirea… Cladirea era pazită. Oameni importanţi, grăbiţi, ii treceau pragul. Era un gard, iar la poartă stătea un jandarm. Unde este acum policlinica era un parc mare. Nu am visat niciodata să fiu eu stapan aici”. |
||||||||||
|
Oricine vine să viziteze colecţia de artă a muzeului rămane impresionat de frumuseţea clădirii. Curioşi, mulţi vizitatori ar dori să afle istoria acesteia. Cladirea este construită intr-un stil arhitectural sobru, eclectic. Povestea ei durează de secole, construcţia fiind incepută in 1846. |
|||||||||||
 |
|||||||||||
| A
fost ridicată din caramidă, pe o temelie solidă. in 1909
i se mai adaugă un cat. Se pare că tot in acel an clădirea
a devenit sediul palatului administrativ al judeţului Suceava. Dupa
ocupaţia habsburgică, reşedinţa judeţului a devenit
pentru o vreme Fălticeniul. in 1923, clădirea devine sediul Prefecturii
judeţului Baia, iar intre 1950 şi 1968, sediul Consiliului popular
Raional Fălticeni. O dată cu desfiinţarea raioanelor, in
urma reorganizării teritoriale, clădirea devine sediul casei Pionierilor,
Radioficării şi Casei de Cultură. Un şir de intamplări, voinţa oamenilor, dar mai ales cursul destinului au dus in cele din urmă la o alegere. Maestrul Irimescu devine Patriarhul de drept al locului care urma să se transforme in “Ermitaj”-ul fălticenean. “Aveam multe lucrări in atelierul meu de la Bucuresti. Ideea infiinţării unui muzeu mă stăpanea de multă vreme. Am oferit oraşului lucrările, dar am cerut in schimb un spaţiu de expunere adecvat. Oficialităţile vremii, reprezentate de un om care iubea arta şi inţelegea menirea ei, Miu Dobrescu, mi-au facut o propunere peste asteptările mele. M-au intrebat atunci: <Cladirea fostei prefecturi vă convine?> Nu-mi venea sa cred. Cladirea avea nevoie de o reorganizare a spaţiilor, de mai multe schimbări. Au dispărut uşile interioare şi a fost creeat un circuit de vizitare. Sălile de expoziţie au luat locul birourilor de altădată. Au fost inlocuite duşumelele cu parchet, s-a introdus un iluminat corespunzător, incălzire centrală şi spaţiul s-a transformat in muzeu. Nu-mi venea să cred că este adevărat. In cladirea in care altădată nu cutezam să intru acum sunt stăpan.Viaţa este plină de neprevăzut, totul depinde de un context de imprejurări, de intamplări, dar mai ales de oameni…”. Colectia s-a imbogaţit an de an. Astăzi cladirea adaposteşte cea mai mare colecţie de autor din tară şi ascunde “marele clocot al vieţii” retras in adancimile imperceptibile ale formelor şi care izbucneste indirect, intruchipat intr-o imensa lume de semnificaţii. (fragment din cartea “De vorbă cu maestrul Ion Irimescu”, autor – Gabriela-Iuliana Curtui) |
|||||||||||
|
|||||||||||
 |
|||||||||||
 |
|||||||||||
|
Bun pedagog, cu dragoste faţă de mediul inconjurător, profesorul emerit Vasile Ciurea a intemeiat , in 1914, primul muzeu din Fălticeni. Unul dintre elevii profesorului Vasile Ciurea este academicianul Mihai Băcescu care nu şi-a uitat niciodată primul iniţiator in tainele naturii, dar nici locurile natale. Astfel, la 17 august 1982 lua fiinţă la Fălticeni, in “semn de iubire şi recunoştinţă” profesorului Vasile Ciurea, Muzeul de ştiinţe naturale. | ||||||||||
| Din 28 martie 1993, muzeul nu numai că se va numi muzeul apelor, dar va primi şi numele ctitorului său Mihai Băcescu. Se implinea astfel o dorinţă şi o definire elocventă, precum şi un gest de aleasă gratitudine şi preţuire celui care şi-a inchinat viaţa cercetării mediului acvatic şi a dat culturii fălticenene dimensiuni valorice perene. | |||||||||||
|
|||||||||||
| Muzeul cuprinde
compartimente structurate organic, de un real interes ştiinţific.
Astfel, preţuind tradiţiile muzeistice fălticenene, in două
săli rememorăm aspecte ale primului muzeu din localitate, cateva
exponate rămase evocand natura pasiunilor şi preocupărilor
inaintaşilor noştri, in special ale ctitorului de muzeu, Vasile
Ciurea. Aici sunt reprezentate aproape toate secţiile vechiului muzeu: arheologie, istorie, arme vechi, etnografie, carte veche, numismatică şi fotografii. Trăsurica, un exponat de mare valoare, executată de Leon Comnino timp de 35 de ani numai din briceag, şi expusă in 1937 in expoziţia universală de la Paris, impresionează şi reţine indelung atenţia vizitatorului prin maiestria execuţiei şi migala creatorului ei. Muzeul prezintă lumea cercetătorilor Emil Racoviţă, Grigore Antipa, Paul Bujor şi Ion Boreca, exponatele de aici reliefand contribuţiile ştiinţei romaneşti in domeniul hidrobiologiei. Participand la numeroase expoziţii oceanice, descoperind numeroase specii de peşti şi crustacei, academicianul Mihai Bacescu a dăruit muzeului peste 700 de exponate. Toate acestea sunt expuse in două săli, ca un omagiu adus savantului Mihai Bacescu, muncii sale de cercetare şi autor a peste 475 de lucrări ştiinţifice originale publicate singur sau cu colaboratori din tară şi străinatate. Bucuria nespus de mare a vizitatorilor, mai cu seamă a celor tineri, este atunci cand ajung la partea vie a muzeului: acvariile. In cele 13 bazine cu o capacitate de peste 11.000 litri de apă, traiesc numeroase specii de peşti indigeni şi exotici, broaşte ţestoase, scoici şi raci. Zestrea muzeului este imbogăţită pe deplin şi cu un glob geografic, unic in lume, prin faptul că redă la scară, alături de relieful uscatului, configuraţia reliefului subacvatic. Donat in 1986, globul geografic a fost executat cu maiestrie şi cu o exactitate milimetrică, pe parcursul a cinci ani şi jumătate, de către profesorul de geografie Isaic Neculai din Vadul Moldovei. S-a afirmat pe bună dreptate că in muzeul nostru se intalnesc muntele cu marea. Dar ca să te convingi de autenticitatea acestei sintagme, trebuie să intri in el, să vezi, să asculţi, să nu uiţi. prof. Valeriu Filip, ing. Dana Tofan |
|||||||||||
|
Convingătoare frescă a vieţii şi creaţiei unor personalităţi ale culturii, artei şi ştiinţei romaneşti, “Galeria oamenilor de seamă” şi-a deschis porţile la 16 iunie 1972, in casa donată de scriitorii Horia şi Vasile Lovinescu, sub directa indrumare a cronicarului Eugen Dimitriu. Remarcand vocaţia creatoare a oamenilor acestor locuri şi numărul mare al personalităţilor născute aici, George Călinescu situa in 1939, oraşul Fălticeni imediat după Bucureşti şi Iaşi. |
 |
|||||||||
Targul Fălticeni se afirmă in cultura naţională incepand de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Din bogatul lexicon al personalităţilor fălticenene fac parte scriitorii Matei Milo, Enache Gane, Costache Gane, Maria Cantacuzino, Nicolae Istrati, Nicu Gane, Ion Creanga, Nicolae Beldiceanu, Mihail Sadoveanu, Ion Dragoslav, Anton Holban, Horia Lovinescu, Vasile Lovinescu, Nicolae Labiş, Vasile Savel, Nicolae Jianu, Mihail şerban si Grigore Ilisei, istoricii, criticii literari şi filologii Eugen Lovinescu, Alexandru Lambrior, Teodor V. Stefanelli, Virgil Tempeanu, Gheorghe Cardaş, Mihai Gafiţa, A.G. Stino, Constantin Ciopraga, Cornel Dimitriu, ştefan Sorin Gorovei; oamenii de teatru şi muzicienii Jules Cazaban, Grigore Vasiliu-Birlic, Paul Călinescu, George Adamachi, Alexandru Alger, artiştii plastici Ion Irimescu, Stefan şoldanescu, Dimitrie Harlescu, Aurel Baeşu, Maria Mihăescu, Mihai Camaruţ, Vasile Vasiliu- Falti, folcloriştii Artur Gorovei şi Mihai Lupăescu, oamenii de ştiinţă Dimitrie Leonida, Nicolae Grigoraş, Vasile Ciurea, Mihai Băcescu, Eliot Sorel, Sofia Ionescu-Ogrezeanu şi Florin Constantin Ghiurea. Enumerarea ar putea continua. La intrebarea des rostită: Cum se explică această neobişnuită explozie spirituală la Fălticeni? Istoricii răspund cu referire la un anume context in care oraşul a trebuit să devină, pentru cateva sute de ani, nod important la graniţa unui imperiu hrăpareţ; sociologii prelungesc explicaţia in stufoase statisticii indicand o anume prosperitate; geografii trimit la cadrul natural deosebit de armonios, pitoresc şi tihnit; literaţii vorbesc de atmosfera, de tipic sau inefabil. Mai presus de toate acestea este felul deosebit de a fi pe care l-au avut si-l au oamenii de pe aceste minunate meleaguri, setea lor de cultură. Oraş tihnit şi pitoresc, copleşit de melancoliile primăverilor şi toamnelor, Fălticenii aspiră pe drept cuvant la faima oraşelor - muzeu. Adrian Cocarţă |
|||||||||||
 |
 |
||||||||||
“Casa din deal”, de la nr.68, de pe strada Ion Creangă, a fost construită după planurile lui Mihail Sadoveanu, pe locul cumpărat de la fiica farmacistului Carol Vorel, văduva inginerului Engel care construise drumul de fier Dolhasca Fălticeni. Aici a locuit scriitorul intre anii 1909 şi 1918. “Ajuns acasă, nu mă gandesc decat să mă reculeg şi să mă odihnesc”, scria Sadoveanu in 1913. |
|||||||||||
| La “Casa din deal”.
Mihail Sadoveanu a scris: “Povestiri de seară” şi
“Genoveva din Brabant” in 1910, “Apa morţilor”
in 1911, Un instigator” şi “Bordeienii” in 1912,
“privelişti dobrogene” in 1914, “Neamul şoimăreştilor”
in 1915, “44 de zile in Bulgaria” in 1916 şi, in sfarşit,
“File insangerate” in 1917. Mihail Sadoveanu insa n-a putut
să uite niciodată că in 1897, in ultimul an al gimnaziului,
a publicat pentru prima oară, sub pseudonimul “Mihai din Paşcani”,
o schiţă intitulată “Domnişoara M. din Falticeni”,
in ziarul umoristic “Dracul” din Bucureşti. In 1908, cand s-a constituit Societatea Scriitorilor din Romania, Mihail Sadoveanu a fost ales vicepreşedinte, iar in 1910, cand la Fălticeni a luat fiinţă Societatea corala “Nicu Gane”, scriitorul a devenit preşedintele ei. |
|||||||||||
 |
După plecarea la Iaşi,
venirea şi şederea lui Mihail Sadoveanu la Fălticenii de
atunci, de dinainte şi de după aceea, au insemnat intotdeauna,
aşa cum el insuşi o mărturiseşte, “călătoria
cea mai mare la locurile sfinte de curăţenie şi de ispaşire”. La 16 noiembrie 1930, cu prilejul sărbătoririi, la Fălticeni, a varstei de 50 de ani, iată ce a scris Mihail Sadoveanu in Cartea de aur a Liceului “Nicu Gane”: |
||||||||||
| “Revăd cu emoţie
oraşul copilăriei şi al amintirilor”. Cu acelaşi
prilej a rostit şi nemuritoarele şi cunoscutele cuvinte:”La
Folticeni am băut apa vie a sufletului romanesc, pe care n-m uitat-o
nici pana azi. In ea se va răsfrange pană la moarte toată
taina sufletului meu. Darul cu care m-a inzestrat Dumnezeu, nu se datoreşte
mie, ci părinţilor mei. imprejurările şi pitorescul
locurilor, munţii şi apele, natura incantătoare şi poporul,
toate au creat ceea ce dumneavoastră sărbătoriţi azi.
Să mulţumim lui Neculce şi lui Creangă, poporului şi
părinţilor mei, să slăvim natura, care au contribuit
la inzestrarea darului meu”. In cadrul acestei sărbători, scriitorul Mihail Sadoveanu, membru al Academiei Romane din 1923, a fost proclamat Cetăţean de onoare al oraşului Fălticeni iar unei străzi (Sf. Nicolae) i s-a atribuit numele său. in august 1961, Mihail Sadoveanu, deşi bolnav, a venit la Fălticeni pentru a-şi lua, astfel, rămas bun de la acest pămant atat de binecuvantat de Dumnezeu şi de inţelesul adanc al cuvantului romanesc. A fost o ultimă falfaire de aripa spre veşnicia nemuririi şi liniştii sale depline. după Geo Nichita, “ Insemnări falticenene”, 1997 Primăria Municipiului Fălticeni |
|||||||||||